Unde se termina toate asteptarile si rasuna nebanuita ultima dorinta, unde nu stiu ce vreau sa-ti spun si nu te caut si aflu pe nesimtite cine esti, acolo vreau sa te-ntalnesc.

Voi strange-n pumni ura.

Men...

...are not nice guys.

Negative vibes

Multe nu sunt in ordine cu multi, dar soarta cea mai trista cred ca le e rezervata celor cu nevoia obsesiva de succes. Cand simti ca tu acum trebuie sa excelezi intr-o privinta (oricare ar fi ea) si te ard buricele degetelor dupa laude, atunci deznodamantul poate fi de doua feluri. Cel mai fericit caz e cel in care iti taie cineva macaroana repede si te arunca din sevrajul initial in boema stare a omului care crede ca nu are nimic de pierdut pentru ca i se pare ca nu a realizat nimic, stare pe care personal am gasit-o in mod neasteptat extrem de productiva. Mai putin fericit e cazul in care iti faci un plan incredibil de irealizabil in care maine ai cucerit lumea si poimaine i-ai schimbat numele in Planet Marv (sau cum te-o fi chemand pe tine), pe care il vei numi o schita nefinisata a minimului pe care vrei sa il pui in practica si in care odihna si relaxarea sunt cuvinte intr-o limba straina. In cazul acesta nimic nu e bun si nici n-o sa fie vreodata pana iti taie cineva macaroana sau pana ti-o tai singur. Dar ce se intampla cand esti prea destept ca sa iti fie taiata macaroana asa de oricine (si de obicei intalesti preponderent oameni orcine) dar nu destul de destept incat sa ti-o tai singur? Atunci cand iti vine sa-ti smulgi parul din cap pentru ca nu stii daca o sa te sune (indiferent cine: aia de la interviu, ala de ieri, etc) si iti plesneste o vena in cap la primul sunet scos de telefon, mult inainte sa vezi cine si de ce te cauta. Ce se intampla atunci?

De ce astazi este o zi buna

Cum m-am dus azi la munca:
Am luat 41 de la Plaza, am coborat la Metrou la Cringasi, am schimbat la Victoriei si am coborat in Pipera unde pentru prima data in viata mea m-am logat la 7:56 (spre deosebire de 8:03).

Cum m-am intors azi de la munca:
Am luat metroul pana in Unirii, 104 pana la Piata Operei si 69 pana laaa... pampampaaam, nu pana la Drumul Taberei 34, ci pana la Eugen Lovinescu, unde am coborat zambind cu gura pana la urechi, mi-am dat binetea cu tanti care vinde flori si salata, m-am dus la supermarket de unde mi-am luat apa cu capsuni si tictac cu Pinacolada (haha, Ioana!) si am stat o eternitate in statie asteptand 368u' (care din motive pe care nu le pot determina mi-e incredibil de drag).

Ce doresc sa adaug:
* If I were to rule the world, mancarurile traditionale ar fii Ciniminnis si Fornetti si bauturile traditionale apa cu capsuni si tequila sunrise.
* Ieri in Pardon chelnarita ne-a spus mie si Oanei ca trebuie sa fie macar una majora ca sa putem lua bere si a insistat sa vada macar un buletin (suntem amandoua mai mult decat majore - da, exista superlativ la major).

Nu pricepi, ma!

Io mi-s ardeleanca. Cred ca numa' fiica lu' maica-mea mi-s mai mult decat ardeleanca si-i bine asa. Chiar nu inteleg cum vrei sa ma intelegi daca nu pricepi cand zic ca poci sau ca nu poci si ca ioi, tulai Doamne si c-o fii si c-o patii si c-om trai si-om vedea si-acuma şăd si poatie mai tarziu cujet sau poatie ca nu. Ca nu mi-s proasta - poate ametita un pic - si vorbesc asa fiindca vreau si poci si nu fiindca nu pot altfel. Si tu nu pricepi...