Eu vreau pe cineva care sa-mi ierte tot. Cu bune si cu rele, cu multe si putine, cu tot ce am si n-am, sa fie topit dupa mine si sa-mi ierte tot. Si prin asta nu ma refer nici la cel care e langa mine si nu le vede, nici la cel care le vede si le ignora, ci la omul ala care le vede, le comenteaza si mi le iarta una cate una. Nu numai ca le iarta, dar le si savureaza exact in acelasi fel in care mie imi face placere sa le fac.

Asa cum i le iert eu lui. Fara sa ne pun la indoiala, dar in acelasi timp furioasa pana in varfurile degetelor - suparata, dar nu jignita.

Omul caruia ii sunt vesnic alaturi in gand si care-mi poarta grija dar in acelasi timp este omul caruia nu i-ar trece prin minte sa-mi adreseze o-ntrebare cand se revarsa in cascade nimicurile cotidiene si m-asculta zambind.