Ma doare atat de tare capul incat il aud cum ma doare.

Tot timpul cand ma doare capul imi aduc aminte momente neplacute si cum mi-au gresit unii sau altii, dar nu ma doare pentru ca ma doare mult prea tare capul ca sa mai simt si altceva, dar incepe sa ma doara si mai tare capul. Atat de tare incat incep sa ma ascult respirand si pentru ca sunt atenta la cum respir, incep sa respir lung si regulat si imi e pentru o secunda mai bine, secunda in care imi dau seama ca ar trebui sa iau ceva pentru durerea mea de cap si de aici totul e mai bine. Dar niciodata nu imi vine ideea sa iau o pastila inainte sa trec prin toti pasii astia.

Daca spui ca esti fericit, iti trece :)

Ma simt atata de fericita in cel mai pueril mod posibil, in care imi vine sa ma uit incontinuu la cer ca sa ma gandesc cat de frumos e... Chiar si acum, dupa un examen picat din nou si inainte de un examen pe care stiu sigur ca l-am compromis ca de 5h frec menta. Si totusi imi vine de 2-3 ori pe zi in minte "I thought that was the beginning of happiness... but it was happiness". Ce se poate intampla in cel mai rau caz? There is no such thing as cel mai rau caz. Cel mai rau caz s-a dovedit in ultimul timp a fii categoric cel mai bun caz.

Unde se termina toate asteptarile si rasuna nebanuita ultima dorinta, unde nu stiu ce vreau sa-ti spun si nu te caut si aflu pe nesimtite cine esti, acolo vreau sa te-ntalnesc.

Voi strange-n pumni ura.

Men...

...are not nice guys.

Negative vibes

Multe nu sunt in ordine cu multi, dar soarta cea mai trista cred ca le e rezervata celor cu nevoia obsesiva de succes. Cand simti ca tu acum trebuie sa excelezi intr-o privinta (oricare ar fi ea) si te ard buricele degetelor dupa laude, atunci deznodamantul poate fi de doua feluri. Cel mai fericit caz e cel in care iti taie cineva macaroana repede si te arunca din sevrajul initial in boema stare a omului care crede ca nu are nimic de pierdut pentru ca i se pare ca nu a realizat nimic, stare pe care personal am gasit-o in mod neasteptat extrem de productiva. Mai putin fericit e cazul in care iti faci un plan incredibil de irealizabil in care maine ai cucerit lumea si poimaine i-ai schimbat numele in Planet Marv (sau cum te-o fi chemand pe tine), pe care il vei numi o schita nefinisata a minimului pe care vrei sa il pui in practica si in care odihna si relaxarea sunt cuvinte intr-o limba straina. In cazul acesta nimic nu e bun si nici n-o sa fie vreodata pana iti taie cineva macaroana sau pana ti-o tai singur. Dar ce se intampla cand esti prea destept ca sa iti fie taiata macaroana asa de oricine (si de obicei intalesti preponderent oameni orcine) dar nu destul de destept incat sa ti-o tai singur? Atunci cand iti vine sa-ti smulgi parul din cap pentru ca nu stii daca o sa te sune (indiferent cine: aia de la interviu, ala de ieri, etc) si iti plesneste o vena in cap la primul sunet scos de telefon, mult inainte sa vezi cine si de ce te cauta. Ce se intampla atunci?