Y: "Tu vrei sa ma duci in Brussels sa-mi vinzi organele!"
Z: "Da, sigur. Sunt convinsa ca there are a lot of people interested in your fucked up liver and your fucked up lungs..."
Y: "But my heart...!"
Z: "Your heart will go on..."

Lu' Nico nu i-ar placea sa fie un ceas.

Nico: "Oare ce-o fi in sufletul unei alarme de la telefon?"

Nu stiu, Nico, da' ce-o fi in capul tau...?

X: "Deci, bauta deseara?"
Y: "Da' de unde stii tu, ma, ca beau io deseara?"
X: "Mi-o zis o pasarica..."
Z: "Pasarica-i ma-ta!"

Cine-mparte tre' sa si stie s-adune. Io nu prea stiu... Asta e. :)

Cand oi muri cred ca va scrie pe piatra mea de mormant:
"Si-a petrecut viata ascultand muzica pe Youtube."

Cadouri de Craciun

Cum nicio seara in Art n-ar trebui sa sfarseasca fara cel putin o lista, am intocmit cu F, Coco & Luke urmatoarea lista care ne spune cine cui ii ia cadou de Craciun. Lista nu a fost intocmita dupa voia sortilor (pentru ca sortii nu inteleg ce oameni complicati cu relatii complicate suntem), ci dupa ziua nasterii.

So here it goes:
Cri ii ia lu F.
F ii ia lu Metes.
Metes ii ia lu Coco.
Coco imi ia mie. (I love you, man - keep that in mind when u buy me stuff, hihihi)
Eu ii iau lu Luke.
Luke ii ia lu Iulia.
Iulia ii ia lu Ioana.
Ioana ii ia lu Anca.
Anca ii ia lu Eddie.
Si last but not least, Eddie ii ia lu Cri.

Feel free to comment this post if u are not happy with the list or if u are not happy si-atat.

Eu vreau pe cineva care sa-mi ierte tot. Cu bune si cu rele, cu multe si putine, cu tot ce am si n-am, sa fie topit dupa mine si sa-mi ierte tot. Si prin asta nu ma refer nici la cel care e langa mine si nu le vede, nici la cel care le vede si le ignora, ci la omul ala care le vede, le comenteaza si mi le iarta una cate una. Nu numai ca le iarta, dar le si savureaza exact in acelasi fel in care mie imi face placere sa le fac.

Asa cum i le iert eu lui. Fara sa ne pun la indoiala, dar in acelasi timp furioasa pana in varfurile degetelor - suparata, dar nu jignita.

Omul caruia ii sunt vesnic alaturi in gand si care-mi poarta grija dar in acelasi timp este omul caruia nu i-ar trece prin minte sa-mi adreseze o-ntrebare cand se revarsa in cascade nimicurile cotidiene si m-asculta zambind.